m-am trezit in mijlocul noptii transpirat cu aminitrea acelei nopti de mai. Inca simteam frigul ala in mine, era mai, dar nu, nu era o ploaie din aia calda, din contra.
M-am dat jos din pat si am privit pe fereastra, ploua. Blestemata ploaie! De atunci ploua iar eu stiu ca e vina mea. Unde esti Iris?
Trecusera 4 ani de atunci, insa o visam in fiecare noapte. Iris unde ai plecat? recunosc ca numai un prost ca mine s-ar fi putut indragosti de o tipa ce trece pe la balciuri si carnavale sa cante la chitara iar apoi, pleaca lasand in urma cateva acorduri.
As fi vrut, as fi vrut sa fug cu ea, sa fiu ca ea, sa fiu cu ea. Eram doar un copil nebun, pentru mine, Iris era un vis si acum este.
Mi-aduc aminte: m-am trezit dimineata, invelit cu geaca murdara de noroi. Ii era frig, si acum imi este, si acum simt frigul. In jurul meu erau aruncate pe jos mucuri de tigara si undeva mai incolo, era sticla de coniac din care bausem noaptea aceea. Cand mi-am dat seama ca disparuse am fugit dupa ea inapoi la carnavalul unde ne intalnisem insa nu era acolo, nu mai recunoscusem pe nimeni din seara ce tocmai trecuse. Ma uitam dupa Anna sau dupa Katya, prietenele ei cu care canta la chitara, dupa tipul care ne daduse iarba, dupa cineva cunocut in multimea aceea. Dupa multe cautari, la margine de tot, l-am gasit pe “old Joe”. Fara sa vreau, l-am prins la masa de dimineata. Mi-a zambit si mi-a facut semn cu mana sa ma apropii pentru a-mi arata ca nu e niciun deranj. Nu mi-am dat seama ce manca, dar nu parea prea apetisant. Ceva maro, se vedea un ardei si cred ca continea si rosii. Oricum, toata compozitia era pusa intr-un borcan vechi de unde “old Joe” manca.
Inainte sa apuc sa-l intreb daca stie unde e Iris, Katya a aparut de dupa o rulota si a strigat “hei! Mos Joe da si mie o gura.” A venit, a luat o lingura din mancarea lui old Joe si dupa aia am crezut ca a inebunit. Mai intai a terminat de inghitit apoi l-a pupat pe obraz pe old Joe, a apucat-o rasu’, mi-a facut cu ochiul, pe urma s-a intors, si-a ridicat rochia pana in dreptul genunchilor ca sa nu si-o ude prin lacuri si inainte sa dispara in spatele unei rulote a strigat incercand sa-l imite pe Bon Scott “ the girl’s got rhytm!!”
Stateam cu privirea tinta la ea si cu gura cascata.. nu intelgeam de ce face asa. Pana la 16 ani, cu toate ca crescusem in orasu’ ala si vedeam in fiecare an carnavalul, nu mai intalnisem niciodata pe cineva care sa faca asa.
Prin locurile in care am crescut eu, era o tradaditie nescrisa, in fiecare an in mai orasul se umplea de oameni cu par lung, chitare, ochelari de soare si rulote, oameni care canta la colt de strada, babe care dau in carti aflandu-ti viitorul pentru cativa banuti, fete care isi intind tarabele unde vand tigari si bratari facute manual.
In ziua aia de mai, dupa ce o cunoscusem pe Iris faceam ceva ce nu as fi crezut ca am sa fac vreodata: cautam la prima ora a diminetii disperat, o tipa cu 4 ani mai mare decat mine, pe care o vazusem o singura data in viata.
“old joe” parea ca-mi citeste gandurile se uita la mine. Simteam ca ma analizeaza apoi spuse “ Katya asta, da! E frumoasa domne!” si ma privi cu subinteles, apoi continua “ sunt vremuri grele pustiule si inca nici n-au venit optzecii, sa vezi la anu’ “
In momentul ala nu ma interesa nimci in afara de Iris, dar nu-mi venea sa cred ca old joe credea ca sunt indragostit de Katya.
“ o caut pe Iris” am spus eu. Batranul m-a privit surpins prima data, pe urma a raspuns “ Iris, pe aici ii spunem Flower. N-o gasesti pustiule, s-a intors cam acum o ora, si-a luat cateva lucruri si a plecat cu masina lui Bob, nu stiu unde si de ce. Urata vreme, aici ploua mult asa-i? De unde vin eu e soare, rar ploua.” Mu-a zambit trist ca si cand ar fi vrut sa zica “deh! Asta-I viata” apoi mi-a facut semn cu mana, salutandu-ma, si a intrat in rulota.
De atunci, ploua si de atunci in fiecare an ma duc acolo s-o cautdar Iris n-a mai venit niciodata. Unde esti iris?
Trag perdeaua si ma dau la o parte de la geam, m-am saturat de toata asteptarea asta de cacat. Chiar sunt un fraier. Iris n-a vrut niciodata si nici nu o sa vrea, daca m-ar fi iubit s-ar fi intors singura la mine, dar nu, ea a preferat sa plece. Si eu de patru ani o astept ca un nebun.
Cateodata chiar cred ca sunt nebun si acum chiar cred asta. Stau langa marginea patului in boxeri si o privesc pe Emma cum doarme, nici macar nu inteleg de ce stau cu fata asta daca nu o plac macar, eu o voiam pe Iris, nu pe ea.
Maine va incepe din nou carnavalul ala nenorocit, maine, am sa vad din nou rulote, oameni cu chitarele pe strazi am sa vad din nou bratari din piele, am sa vad din nou bratari din ate, “old joe”, va si fie el acolo. Aparent, nimic nu se schimba de la an la an, nimeni nu-si va aminti vreodata de Iris, decat eu.
Maine am sa ma duc iar sa o caut, am sa-l intreb pe “Old Joe” de ea poate stie, poate a mai vazut-o. pana atunci, am sa-mi petrec restul de noapte in pat, langa Emma citind sau uitandu-ma pe pereti. Mi se face greata. Nu mai pot face asta, mi-a ajuns pana in gat. Nu mai vreau. Gata, plec! N-am idee daca ma intorc maine pentru restul hainelor, nici macar nu stiu unde o sa stau si bani nu am.
Da’ chiar m-am saturat, plec in noaptea asta, plec, plec undeva si am sa o gasesc pe Iris, stiu ca e undeva in lumea asta si ma asteapta.
E dimineata. Trec pe strazile ce dcu spre carnaval. Mi-am dat seama ca am plecat prea devreme de acasa, inca nu s-a luminat bine iar eu sunt singurul om de pe strada plina de baltoace.
Undeva, mai incolo, in fata mea e un stalp aprins inca iar jos la baza lui, e un om ghemuit care probabil doarme. Nu sunt singurul de pe strada.
Acum, cand am trecut prin fata lui a ridicat capul. Plangea. “ Omule, fa-o sa opreasca ploaia asta!” a inceput sa hohoteasca pe urma si a lasat capul jos. Nu zic nimic, nici macar nu-l mai privesc. Inca un nebun, orasul asta, mai ales in timpul carnavalului, pare ca-I strange pe toti.
Neavand ce face,incep sa privesc in jurul meu. Casele de moda veche, firgul si intunericul de pe strada, toate astea ma fac sa simt ca am mai trecut odata prin asta, si totusi sunt atat de singur…
La una din case e lumina la o fereastra. Cineva s-a trezit. Ma uit inauntru pe fereastra, aveam dreptate, inauntru e o fata in camasa de noapte care se pieaptana, am obervat un ceas pe perete, e 05:54
Neneorocita de situatie!!! Mai am cel putin 10 minute pana la carnaval, inainte in 3 miute eram acolo, acum de cand m-am mutat la Emma fac 20 de minute pe jos. Si oricum, ma ia groaza cand ma gandesc la cat mai am de asteptat. Chiar daca ajung acolo nu o sa fie nimeni. E prima zi, poate n-au ajuns inca si daca au ajuns probabil dorm. In orice caz nu sta nimeni la 6 dimineata sa-mi raspunda unde a disparut Iris.
Am ajuns. E dimineata, parca s-a mai luminat dar tot nu e lume pe strazi., ma uit imprejur si sper. Sper ca am sa o vad pe Iris iesind de dupa o rulota, frumoasa asa cu o stiu eu.
Nu a aparut. Totusi, un pic de noroc tot am, din celalata parte, vine inspre mine o fata. Pare mai mica decat mine cand o cunoscusem pe Iris, poate e un copil venit cu parintii odata cu carnvalul dar stiu ca e de-a locului dupa hainele pe care le poarta.
ii fac semn cu mana cand vad ca se apropie. Ma observa, si incetineste pasul pentru a putea merge in ritm cu mine cand ajunge in dreptul meu.
Ma priveste ciudat, uimita si putin speriata. Vreau sa-I zambesc dar ma gandesc ca e mai bine sa raman serios, mi-e teama ca as putea sa o sperii. Chiar imi e drag de ea, nu cred ca are mai mult de 14 ani si e foarte draguta. Ma intreb cum a ajuns aici,. Cred, ca as putea petrece ore vorbind cu copilul asra dar din pacate nu am cum. Eu vreau sa plec sa o caut pe Iris si imi dau seama ca nici ea nu vrea sa stea dupa modul in care se uita la mine.
Rup eu primul tacerea, vreau sa vorbesc cu ea ca si cu un adult, dar cvintele refuza sa iasa asa, astfel zic pe cel mai bland ton cu putinta “ Uite ce e. O caut pe Iris…”
Ma priveste in ochi timp de cateva secunde, ma analizeaza “ iris nu e aici.” “ stii unde este?”. Nu imi vine sa cred, poate ca pana la urma fetita asta o vazuse, poate stie unde e dar nu-mi raspunde, se uita doar la mine.
“ai vazut-o?” incerc eu din nou, clatina din cap apoi se intoarce cu spatele la mine si dispare dupa niste rulote.
Ma uit la ea cum se indeparteaza, stiu ca daca fug dupa ea am sa o sperii, dar nu imi mai pasa de ce crede un copil, ea stie ceva despre Iris! Iar eu trebuie sa aflu. Vad cum trece in spatele unei rulote dar cand ajung acolo, disparuse, ma gandesc ca a intrat undeva, iar eu neavand ce face ma vad nevoit sa astept sa se intoarca, asa ca ma sprijn cu spatle de un copac hotarat sa astept.
Dupa vreo 10 minute sau poate putin mai mult de asteptare, noroc imi surade din nou pe ziua asta, il vad pe “old Joe” iesind pe usa unei rulote, cu o cana mare in mana. Ca si atunci, imi face semn cu mana iar eu ma apropii de el. Vorbeste primul. “salut, pustiule, ce te aduce pe aici?” “O caut pe Iris.” Se uita la mine surprins “ N-am mai vazut-o de atunci, pustiule. Nu s-a mai intors.” Nu stiu ce rost mai are conversatia dar o continuu oricum “ O fetita cred ca a vazut-o” de data asta chiar cred ca a crezut ca sunt nebun “o fetita, continuu eu,, o fetita cu par negru, chinezoaica. Ii explic si incerc in zadar sa-l lamuresc. Nu stiu daca a inteles dar e serios “ Uite ce e pustiule, o cunosc. O cheama Anya pe nenorocita asta mica, si iti spun, minte de ingheata apele, nu o stie. A venit aici dupa plecarea ei, si oricum noi ii spuneam Flower, nu Iris.” Se uita din nou la mine apoi zice “Hai inauntru, Vrei? Bem o bere ?”. am acceptat si l-am umrat in rulota.
Lui “Old Joe” ii place sa povesteasca mai ales despre copilaria lui. Bunica lui era o negreasa iar bunicul alb, povestea lor fiind singura poveste de dragoste care il impresioneaza pe “old Joe” dupa “Romeo si Julieta.” Mi-a povestit cum s-au indragostit cei doi si despre fiica lor,mama Patrice. Mi-a spus cum l-a cunoscut Patrice pe tatal lui ,Daniel, intr-un cabaret si despre cum a lucrat mama Patrice ca spalatoreasa dupa ce s-a nascut el.
Mi-a mai povestit, pe urma despre cum a aparut carnavalul, despre cum ii cunoscuse pe Alexis, Miriam si Janvier, intr-o bodega pe cand avea 30 si ceva de ani. Niciunul nu trecuse de 20 insa lui “old Joe” ii placeau, el era un pianist ce cantase la inceput intr-un bordel dar cand se inchisese ajunsese dat afara in strada fara casa si fara viitor. Poate de asta s-a hotarat sa li se alature cand auzise de ideea lor de a umbla cu rulotele din oras in oras.
Pianistul, dupa seara aia, se apuca sa cante la chiatara iar Alexis, Miriam si Janvier il poreclisera mai in gluma in serios “old Joe”.
“Primul carnaval a avut loc acum 20 de ani, aici si a fost un succes, incepand sa vina din ce in ce mai multa lume, majoritatea adolescenti” imi zise “old Joe”
Sa spun sincer, ma bucur ca acest carnaval s-a tinut aici. Este ceva special pentru mine, e locul unde am cunoscut-o pe Iris.
mi-am petrecut dimineata la old Joe dar n-am aflat mare lucru despre Iris, se alaturase lor cu cateva luni inainte sa dispara dar nu se stie de unde venea. Pentru ei, oricum nu avea importanta, cred. O placeau si se bucurau sa o aiba alaturi, atata tot. Pentru oameni astia, nu conteaza trecutul sau viitorul, doar prezentul.
L-am intrebat pe “old Joe” ce stie despre ea iar el mi-a spus. Nu am aflat mare lucru, era prietena buna cu Katya, ii placeau foarte mult florile de iris, de unde si-a si zis asa, presupun.
“Katya stia mai multe, despre Flower, baiete. Dar si ea a plecat de doi ani, doi ani si ceva. Intr-o seara, Katya a fost atat de beata incat n-a situt ce zice. A spus ceva de genul “ E normal ca a plecat la cati bani are daca se intoarce de unde a venit. Nimeni nu ne asteapta pe noi cu placinte calde acasa, ca si pe ea.” Atata.
“Old Joe” a mai luat o gura de bere si s-a uitat pe fereastra. “ stii unde s-a nascut?” “Da. Vine din acelasi loc cu Katya. Le-am auzit vorbind, au crescut impreuna in Cleverstone, parca..”
Atata stia despre Iris. Ne-am petrecut restul diminetii band bere si vorbind despre lucuri marunte, pur si simplu am facut timpul sa treaca mai repede.
Am umblat o vreme aiurea prin Cleverstone si totusi dupa ore intregi de cautari, pe o pajiste, unde in stanga e marea, era o casa. O gasisem.
“te-am gasit, iris..” am batut la usa, iar ea mi-a deschis. O tanara, eleganta frumoasa diferita de adolescenta pe care o stiam. “iris..” soptesc. “nu. Eu nu sunt ea.” Peste tot in jurul meu, simteam ochi nevazuti ce ma privesau, le simt privirea, poate curioasa, poate speriata poate pur si simplu indiferenta. Ma analizau toti.. “sunt Matlida. Iris a murit acum patru ani. Fugise iar cand s-a intors s-a inchis in camera ei. A stat trei zile acolo.. cand am intrat, ea murise.Am aflat asta, in acel salon, la o masa rotunda, undeva, unde in stanga era marea. “poate ca trebuie sa plec..” “ mai poti ramane, evan..”
mi-am petrecut urmatoarele zile alaturi de ea, ploua fara oprire. Din cate intelesem atunci, Matilda era sora lui Iris. Ma simteam mai aproape de Iris cu fiecare secunda petrecuta cu Matilda. De fapt, imi petreceam timpul cu ea. Priveam de la fereastra ploaia, beam ceai si citeam, uneori ascultam discuri cu jazz. Nu i-am zis niciodata de ce ploua, iar ea nu m-a intrebat vreodata, in sinea mea, stiam ca stie.
In a treia zi de sedere la ea, am fost trezit de batai in usa, in dormitor a patruns brusc o lumina blanda calda iar Matilda odata cu ea “Evan, astazi pleci. Sotul meu vine acasa.” Fara niciun alt cuvant s-a ridicat de pe marginea patului meu, si a iesit pe usa.
In zadar am intrebat de ea, dimineata. Nimeni nu stia nimic, bucatarasea Marie se jura ca a vazut-o iesind dar gradinarul era convins ca o auzise cand zisese ca isi va petrece ziua pictand, desi in atelier nu era nimeni.
Neavand ce face, cu rucscacul in spate, am plecat. cand traversam holul intunecos ce dadea in salon, o mana nevazuta m-a tras in intuneric. Era Flaraway, majordomul. Imi arunca o privire speriata apoi zise “domnisoru’ trebuie sa stie adevarul, stapana e Iris.” Desi, surprins am incercat sa vorbesc calm “Flaraway, nu e adevarat, Iris a murit de mult..” “Iris, da.. Flaraway stie, cand s-a intors a stat 3 zile, a3a zi.. a iesit din camera si si-a acceptat cererea in casatorie a stapanului. Domnisoru’, de-aia fugise stapana.” Flaraway voia sa contiune, insa nu l-am lasat. Era deja prea mult “vorbesti prostii Flaraway. De unde sa stii tu? Nici nu erai aici..” “Flaraway stie, slujitorii vorbesc, Flaraway asculta. Priveste-I mana dominsioru’, poarta manusa, ascunde arsura. Stapana e Iris.” M-am smuls din stransoarea lui Flaraway si am plecat. vorbele lui ma nelinistesera si aveam de gand sa verific. Am ajuns la usa dormitorului Matildei si am intrat fara sa bat. Am gasit-o acolo, statea pe marginea patului. “Evan, ti-am spus sa pleci.” Fara nicio vorba am apucat-o de mana si i-am rupt manusa. M-a privit in ochi si zambindu-mi mi-a zis “Flaraway va zbura pana diseara. Esti un prost Evan.” S-a indepartat de mine si apoi, dupa ce a inspirat adanc a continuat. “da un prost. Esti doar un copil…Nu ar fi trebuit sa vii niciodata aici. Chiar nu intelegi?” nu stiam ce sa zic.. simteam ca imi explodeaza capul, si deodata, am privit pe fereastra. Se luminase afara.
“iris, s-a oprit ploaia…” ea, doar mi-a zambit trist “eu sunt ploaia, evan..”